vineri, 13 mai 2011

Soacra cu trei nurori-schimba finalul povestii


…si de-atunci nurorile n-au mai avut zi buna în casă cu baba.
                Intr-o zi, pe când baba cotrobăia prin ograda, văcarul satului nea Vintilă, de-o vârstă cu soacra noastră, veni a in fiecare dimineaţă să ia vaca s-o ducă la păscut. Nora cea mică umplea ulciorul la fântâna de lângă poartă. Cum îl zări pe nea Vintilă îi sări in intâmpinare. O duhoare de băutură venită dinspre moşneag o învălui pe fată. Pe faţa ei se întinse un zâmbet de satisfacţie de parcă o idee nemaiauzită îi trăsnise prin cap.
_ Nea Vintilă, nu vrei să vii diseară să cinezi cu noi?
_ D”apoi  cum să nu.Vin aveţi?
_ Din cel mai bun!
Cum intră in casă le anuntă pe celelalte fete despre musafirul care avea sa vie si le spuse ce aveau de făcut. Toată după-amiaza  au pregătit bucate care mai decare mai gustoase , au anunţat in sat vecinii şi prietenii să vie seara in curte, imbrăcati în straiele lor de sărbatoare.
                Înainte ca toti invitaţii să sosească, hoaţa de noră mai mică a pregătit o mâncare special pentru babă ,pe care a stropit-o cu vin din belşug. Nici nu veniră ine musafirii, că baba se cherchelise de-a binelea: deabia se mai ţinea pe picioare. Pe nea Vintilă nu fu nevoie sa-l  îmbete deoarece  acesta aşa era mereu, umblând adesea cu sticla cu palincă sau vin după el.
                Bucate pe mese aveau, babă aveau, moşneag aveau, popă aveau, lăutari aveau, nuntasi , la fel. Ce putea să fie, dacă nu o nuntă de toată frumusetea ?! Şii-au cununat nurorile pe soacră si pe nea Vintilă si le-au legat destinele fără măcar ca baba sa bănuiască despre ce era vorba, de beată ce era.
                A doua zi soacra s-a trezit cu capul greu, de parcă ar fi ţinut un pietroi in creştet.Când  a aflat ces-a întâmplat, era să inebunească de ciudă.
                De atunci viata soacrei s-a schimbat : a fost nevoită să se mute cu nea Vintilă si sărmana babă in fiecare zi nu-şi mai vedea capul de treabă printre vaci, porci si alte orătănii.
                Tot de atunci, cele trei nurori au trăit fericite până la adânci bătrâneţi ,alături de soţii lor.

TACHE AURA
CLASA A VI-A B
SCOALA NR. 1 -1 DECEMBRIE, ILFOV

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo! Ai talent. Cultivă-l mai departe fiindcă ai stofă de scriitor. Ai totuşi grijă la limbajul care se foloseşte pentru a crea atmosfera unui loc. În loc de "pălincă" (regionalism din Transilvania) poate ar fi fost mai bine să foloseşti cuvântul "ţuică" sau "rachiu" (regionalisme din Moldova lui Creangă). La fel, omul de la ţară ar fi spus "Vrei să iei în/deseară masa cu noi?". În rest, o poveste bine gândită, exact în spiritul lui Ion Creangă.

    RăspundețiȘtergere